CIOFUL CEL VICLEAN - piesă de teatru cu păpuși / marionete

TE INVIT ÎN ȚARA TA!

Este invitația cu bucurie și entuziasm, pe care o adresăm tuturor celor care își doresc să afle ce țară minunată avem!

Sub acest titlu am așezat toate proiectele noastre care au prins viață în spațiul vâlcean. Consider că cei în cei mai bine de 15 ani de activitate, tot ceea ce am realizat face parte din ”lucrarea„ pe care Dumnezeu o are cu fiecare dintre noi, dacă suntem atenți la semnele Lui.

Am descoperit manuscrise, cercetări din alte vremuri, am avut parte de întâlniri cu personalități culturale, pe care nu le pot uita: Dna Adina Nanu, Dna Cătălina Velculescu, care odată cu plecarea lor la ceruri au luat și o părticică din sufletul meu.

Din toate documentele s-au născut cărți și filme, despre cei care prin jertfa lor pentru țară, neam și credință, astăzi ne conving că sunt sfinți: Doamna Maria Brâncoveanu și Arhimandritul Ioan de la Hurezi, starețul mănăstirii, vreme de 34 de ani, din vremea Sfântului Constantin Brâncoveanu.

O călăuză în lumea spiritualității ortodoxe a fost și doamna Olga Greceanu, personalitate artistică și culturală în perioada interbelică, pe care „am cunoscut-o”, poate din mii de pagini de manuscrise. Mi-a descoperit prin scrierile sale, ce înseamnă „să zidești” astăzi în conștiința națională și spirituală a poporului nostru. Sunt multe aspecte, dar acum mă voi opri la pictura veche bisericească din spațiul vâlcean, la lumea zugravilor (pictorilor de biserici) din timpuri demult apuse. Publicând din manuscrisele ei „Dicționarul zugravilor de subțire, monahi și mireni”, am plecat în căutarea acelor mici ctitorii de sat, printre dealurile subcarpatice ale Vâlcii, astfel descoperind mici și gingașe bisericuțe viu colorate, zidite de mici boieri, țărani, preoți de țară, vătafi de plai, ce par a fi așezate pe coline ca într-o „salbă cu bănuți de aur”.

Pe zidurile exterioare ale bisericuțelor, încă se păstrează picturile cu sibile, profeți, înțelepți, filosofi, personaje aparținând Vechiului Testament, cei care ne întâmpină vestind nașterea Maicii Domnului și a Pruncului ei Sfânt.

Găsim și scene cu animale, păsări, reptile… inspirate din „Literatura Populară Veche”, care poartă cu sine înțelepciunea plămădită de generații, care se pierd în adâncurile istoriei lumii, înțelepciune de care va fi nevoie până la sfârșitul veacurilor. Vietățile din picturi întruchipează oamenii cu calitățile și defectele lor. Intenția zugravilor a fost de a educa oamenii simpli, cum să trăiască bineplăcut în fața lui Dumnezeu și în bună pace între ei, pictura lor fiind numită „Biblia neștiutorilor de carte”, care să-l facă pe omul naiv să înțeleagă cum să trăiască și să pătrundă învățăturile Evangheliei.

Cine este Ciofu?

Pe zidul exterior al bisericii Sfantul Nicolae-Coasta, din satul Păușești Măglași, Vâlcea am descoperit scena cu o bufniță, zisă și ciof, înconjurată de mai multe păsărele, care a inspirat textul poveștii noastre, „Ciofu, o pasăre marghioală” (bufniță vicleană) text așezat într-o carte ilustrată cu multă dăruire de dna Lili Danu, astăzi iconar.

Se spune într-o povestire foarte veche că ciofu era un fel de bufniță, care ziua nu vedea, iar noaptea vedea foarte bine. Însușirile ei nu erau prietenoase; adică era șireată, vicleană, într-un cuvânt vechi, zisă marghioală și care amăgea în timpul zilei păsărelele naive, nevinovate, cu strâmbături comice și vorbe dulci, iar noaptea când ele credeau că au în preajmă un prieten, ciofu se repezea și le înghițea.